Simt că-i vremea altui început,
Să fim iar, noi doi, la noi acasă,
Să uităm ce-a fost, că a trecut.
Să te duc în braţe pân' la stele,
Ochii tăi să-i văd înflăcăraţi,
Şi, uitând de vremurile grele,
Să urcăm spre cer înaripaţi.
Miezul nopţii să ne reunească
Să-mplinim ce nu am împlinit,
Să avem o soartă omenescă,
Cu un sens ce noi ni l-am dorit.
Iar când zorii zilei se arată
Să îţi prind privirile de foc,
Să-ţi arăt, mai mult ca niciodată,
Că tu-mi eşti însemnul de noroc.
Să-nţelegi că-i veşnic numai soare
Orişicând se face miez de zi,
Şi te văd mereu singura floare
Şi mereu pe ea o vreau privi.
Seara când se simte că se lasă
Să te trec în braţe peste prag,
Să te simţi mereu a mea mireasă,
Să dai vieţii sens să-ţi fie drag.
Să te duc mereu unde îţi place,
Când contur dorinţei vrei să dai,
Ca în suflet veşnic să ai pace
Şi să simţi că viaţa ta e rai.
Hai, iubita mea, să-mi fii mireasă,
Vremea noastră încă n-a trecut,
Să fim noi, noi doi, la noi acasă,
Să-o luăm din nou, de la-nceput.
Mănăstirea Frăsinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu