vineri, 8 mai 2009

Motiv de perspective

Îmi spun mulţi că am şi perspective,
Că pot face tot ce n-am făcut,
Însă ce folos? Eu n-am motive,
Toată viaţa mea e în trecut...

Caut o minciună pentru mâine,
Caut o minciună ca motiv,
Apa-mi e de-ajuns... şi-un colţ de pâine
Că să uit de sensul negativ.

Simt durerea, ştiu cine loveşte,
Nu mă mai întreb “de ce?” şi “cât?”,
Caut să n-arăt ce îmi lipseşte,
Chiar şi-atunci când mai visez urât.

Capul nu mi-l plec sub vreo secure,
Ştiu pe cei ce capul meu îl vor,
Cei ce m-au furat vor azi să-mi fure
Şi speranţa mea în viitor.

Eu m-arăt mereu şi nu am frică,
Ştiu mai multe, nu vreau să vorbesc,
Oare câţi mai ştiu că lumea-i mică
Şi că mulţi nu ştiu ce povestesc?

Tac mereu şi am să duc cu mine
Adevărul chiar şi sub pământ,
Celor ce-mi fac rău eu le vreau bine,
Însă ei avea-vor un mormânt?

Tot încerc să-i fac să înţeleagă
Că, ascuns, păcatul e mai greu,
Că un nod cedează, se dezleagă,
Că exista doar un Dumnezeu.

Dacă îmi e dată suferinţa,
Sus, în Ceruri, fi-voi răsplătit,
Sufletu-mi trăi-va biruinţa
De a şti că-i totul rânduit.

Chiar de-ar fi să fie într-o seară
Ultima mea zi pe-acest pământ,
Ştiu că încă-o stea o să răsară...
Am jurat şi ţin la jurământ!

Steaua mea va da mereu lumină,
Să lovească rău-n rădăcină.

Niciun comentariu: